Bucovina .... aici auzi îngerii cântând

Ce mă face pe mine liberă ? Ieşirea în natură , aici simt
libertatea.Să ies din oraş , unde mă simt închisă ca într-o 
cuşcă , la un moment dat simţeam oraşul cum mă apasă pe
umeri de parcă îl purtam în spate.Vacanţa a venit în 
sprijinul meu înainte de a mă înconvoia.Ne-am dorit să
păşim pe tărâmul bucovinean ,asta după ce în 2016 am trăit
o vacanţă minunată pe meleaguri maramureşene , vrem să
luăm la pas România , o ţară frumoasă.Şi .... am plecat spre Bucovina.... un loc mirific care ţi se cuibăreşte în suflet ,
un spaţiu de linişte şi meditaţie , un loc în care te afli mai
aproape de divinitate .

Cărările sunt atât de munte ..... paşii mei atât de vară .....
Dacă aud pasul tău mângâind cărarea şi inima mea o pun
pe cărare , pot spune că sunt lângă tine ?
Dacă auzi gândul meu străbătând orizontul şi dorul meu 
vântului dăruiesc ,pot să cred că sunt lângă tine ?
Dacă noaptea te aud rugându-te zilei şi-n ruga mea nopţii
tale mă-nchin , pot visa că sunt lângă tine ?
Dacă amintirea de tine lăcrimează în furtună şi sufletul
mi-l împart fiecărui strop prăbuşit , pot spera că sunt
lângă tine ?
Ţi-am călcat pe cărări uşor , să nu-ţi deranjez suflarea .
M-am ascuns după cuvinte şi am şoptit rugăciuni ce au
căzut lângă paşii mei muţi . Am împrăştiat rugi de-a lungul
cărării timpului abia foşnind în tăcere.
Azi nu mă consider deosebit de bună sau de rea , m-am 
oprit să las timpul să mă curgă înspre locul unde toate
se aud . 
Din ochiul nopţii se naşte iubirea ce-mbracă pământul
în suflet duios, cărări de lumină se îndreaptă spre tine,
tărâm frumos.

Privind dincolo ..... peste umăr

Sunt tuturor toate.
Nu sunt un moft.
Viaţa mea este un 
poem,o carte.....
Îmi doresc să ajung 
la contemplaţie,acolo,
la începutul 
cuvintelor.
Şi cuvintele cele mai
alese ne varsă în
simplitate.Am învăţat
că în viaţă este de
folos să nu găseşti
toate răspunsurile la
o întrebare.
Adâncimea lucrurilor este o taină, dincolo de om , de cuvânt,
de trăire.Atât înseamnă atât.... clipă de taină. Este nedrept
să cred că toţi înţeleg totul.Privesc dincolo .... mai fac paşi
în urmă ca să pătrund prezentul rostuit .
Mă bucur !
                                                                            

Când dimineaţa mă priveşte de aproape .....

Aud paşii dimineţii , o aud cum cântă

Să cânte ! O baladă ....

Întind mâna spre ea , o simt , ea cântă-ntr-una

De braţul ei luna încă se ţine

Dimineaţă te strig , dimineaţă ai nume ?

Păsări vesele cântă , mai vesele ca noi

Şi zboară ....

Cerul răstoarnă ultimele stele aprinse

Dimineaţa miroase a foşnet de iarbă în palme

În jurul meu cuvântul ţopăie şi râde cu toată gura

Tăcerea se trezeşte , pereţii încep să cânte

Se aude ?

Ating lumina , ea tremură , respiră , zâmbeşte

Cu ochii limpezi , din trupul meu viaţa-mi citeşte

Cântă frumosul înainte de gând , aleargă să-şi soarbă cadenţa

Se opreşte la mine în păr unde , o literă îşi îmbracă nuanţa

Din iarba crudă se aude un cântec

Ascultă .....

Ora devine îngustă , printre secunde uşor alunec

Dau drumul din braţe la vise şi plec . Dar nu plec

Rămân cu un picior pe pământ şi simt

Ceva mă mângâie verde , mă mângâie blând 

Nebunii permise

,,Eşti nebună.... ce nebună eşti..'' mi-a spus cineva după ce a 
văzut o postare de-a mea în care eu recitam ceea ce am scris. De ce am făcut asta ? Îmi place , îmi place la nebunie...
şi am mai vrut să transmit emoţia , parte din cei care citesc ,
cred eu , nu simt şi am vrut să-i ajut să simtă ascultând .
,,Într-o zi ai să înebuneşti ascultând muzica asta '' (ascult
muzică clasică) mi-a mai spus cineva . ,,Dar sunt deja nebună :) îi răspund . Da , sunt nebună , recunosc ..... dar e 
o nebunie atât de frumoasă....atât de plăcută....Ce , alţii nu
sunt nebuni ? Fiecare cu nebunia lui .... Eu scriu şi recit ce 
am scris , alţii compun muzică şi cântă ce au compus , alţii
dansează , alţii pictează ,alţii străbat munţii ,alţii.....dar 
sunt atâtea nebunii....,o mulţime.Da, sunt nebună şi iau această nebunie seara , o pun pe pernă să doarmă cu mine,
dimineaţa o iau de mână să-mi fie alături peste zi .
Iubesc această nebunie , îmi ţine de foame , de sete , îmi ţine
cald , mă învelesc cu ea şi mi-e bine . Îmi plac nebuniile mele, îmi sunt tare dragi. 

Iubire albastră

Ca să poți crede în mai mult , trebuie să fii mai mult

Spiritul meu se pleacă
sorbind din fântânile
copacilor .
Veşnicia se zămisleşte
în răsuflarea mea , în
adiere de vânt .....
Din văpaie mă înalţ
către nori reînviată şi
vântul îmi suflă privirea
fugară tot înainte . 
Totul în jur dansează în
acord deplin cu lumina
prinsă în jocul umbrelor.
Răsuflu uşor şi pretutindeni,stând pe loc.