Pe trepte de tăcere

foto Iulian Mihăilă

Departe de oameni, trepte de tăcere urc.
Mă atrage nerostitul în
depărtarea
neştiutului mâine.Dansez cu patimă pe cadranul timpului,tălpile mele îmbrăţişează
ora ruptă pe jumătate.Pe tâmple mi se 
prelinge o lacrimă de zeu,o iau în palme 
şi mi-o pun pandantiv legată cu o eşarfă 
la gâtul gândului.Pe cel mai înalt vârf din
mine mă opresc şi mănânc vată de zahăr
roz pe un băţ invizibil şi mă fac vinovată
de câte ori privesc curcubeul ce pe furiş 
l-am strecurat în sân.
Ce zi este astăzi ? Dar,ce mai contează....

În jocul visului frământ lutul vremii trecute.

Azi am deschis uşa să primesc tăceri

Azi primesc tăceri - https://soundcloud.com/user-248210263/azi-primesc-taceri

Spune-mi ....

Dacă aş înflorii floare
în palma ta,m-ai
săruta cu ochii 
buzelor tale ? M-ai
prinde în reverul
hainei tale sau m-ai
lăsa să cresc în grădina ta ?
Şi de mi s-ar rupe azi în tâmplă un gând
nebun,cu ţipăt surd între două limbi mute,
mi-ai lega pieptul cu sărutul tău,să nu 
rămân surdă de inimă ?
Dar dacă m-aş pierde de tot şi mi s-ar şterge
urma în cenuşa lui ieri,într-o linie de orizont
frântă de obrazul soarelui lipit de pământ,
ai şti să mă cauţi şi să mă pui bine în cerul
tău de suflet ?

Unde mă cauţi ?

Nevisare...neculoare..
Necuvinte...Alb.
Absolut...
Eu-l...într-un albastru rece.
Dimineaţă...un minut durut.
Mirare...
Un eu,un tu...un gând cărunt,
O lumină des răsturnată.
Tăcere. Cuvânt,un tremur uitat
şi o silabă ce nu poate să mă încapă.
Iubire,deloc uimire,un fus ce mă toarce.
Pribeagă...Veşnicie,al lumii gând.
Alb într-un albastru rece.
Timpul se sparge în ţăndări în palmele mele.
Culori ruginite pe pleoape.
Drum...Sunt,eşti...
Unde mă cauţi ?
Pe degetele tale stă trupul meu.
În alb....

Şşşşşt....

Azi am deschis uşa să primesc tăceri .

Degete fine .... alunec printre ele ca un fir .
Rugăciunea tăcută îmi umblă prin paşi , negândită
mă ascund pe un colţ de tăcere , cuvintele le-am scos
la aer , să respire .
Azi sunt femeia visurilor iubită deodată cu toate tăcerile .
Îmi aud gândul îmbrăţişat de clipă şi aripa tăinuită într-o
palmă de cer .
Taci şi ascultă , opreşte gălăgia şi mă vei auzi în tăcere .
Orice strigăt cât de mic aşează-l peste tăcere şi odihnă
şi strălucirea zilei e atât de vie , că urcă până-n ceruri înaltă .
E amiază şi primesc tăceri .
Şi când veniţi la mine la uşă , să îmi aduceţi blânde tăceri
cuprinse într-un mănunchi de balade , să le tăcem împreună ,
să miroase a trecut ca speranţele roase pa margini galbene de
suflet şi poveşti . Şi vă voi da o fărâmă de alb să-mi acoperiţi
gleznele afundate în cuvinte .

Şi coardele vorbiră prelung şi trist....
O notă stângace tremura ca o umbră ce se
mişcă fantastică într-o alee umbrită de tei
negri în noapte . Cărarea se desfăcea albă 
ca un pod de argint peste pământul adormit.
Copacii stăteau nemişcaţi fermecaţi de o
poveste veche şi luna bumb privea prinsă pe
imensa boltă albastră.Flori albe se întindeau
şi în toată această magie strălucită şi ciudată
a nopţii numai umbrele negre ale teilor îşi
lăsau dulcele lor mister ca un vis duios.
Şi coardele spun prelung şi trist povestea
înainte.O notă suavă se înalţă lină într-un
templu curios .

Unde mă cauţi ? - https://soundcloud.com/user-248210263/sets/unde-m-cau-i