Lecţia lui NU

Sunt hotărâtă să mă iubesc , să mă preţuiesc , să mă

apreciez . Să mă respect . 

Sunt hotărâtă să NU mai las oamenii să se folosească 

de mine , să NU mai accept lucruri care nu corespund

cu ceea ce îmi doresc sau simt , să NU mai fac fel şi fel

de compromisuri şi sacrificii atunci când alţii îşi

doresc , să NU mă mai sacrific pe mine pentru alţii

şi să NU mai fiu atât de bună călcându-mi pe suflet

făcând lucruri contrar voinţei mele .

NU trebuie să fac nimic din ceea ce NU îmi doresc ,

decât ceea ce simt eu să fac . Să NU mă mai trădez .

Este important să mă mulţumesc pe mine , să fiu în

armonie cu dorinţele sufletului meu . Am şi eu nişte

limite , limite care trebuie să fie confortabile pentru

mine , nu pentru ceilalţi . Şi dacă cineva , oricine ,

se supără pe mine din cauza asta , înseamnă că nu 
are nici cel mai mic respect pentru mine .
Sunt hotărâtă să spun un NU mare şi politicos .
Şi NU trebuie să dau explicaţii nimănui .

În amurgul acela , când luna împodobită cu stele
cobora alb orizontul adormit , printre liniştile 
pământului îmi auzeam inima . Respira un aer al
tăcerii şi-al zborului dor .
În amurgul acela , o altă inimă se aude . Cânta 
în liniştea pământului .

Motto-ul zilei de azi...
,,Un spirit liniştit este
un spirit apt pentru
creaţie'' . Zâmbesc 
şi-mi spun că eu nu 
sunt aptă aproape
niciodată , nu că n-aş
fi de acord cu motto-ul , dar cine poate 
oare stăpâni spiritul ?
El o ia de capul lui unde îl duc călcâiele , cine să-i spună
oare că e mai bine să rămână zen şi să privească viaţa
într-un picior spunându-şi că mâine va veni şi rândul
celuilalt picior ? Cine ?

O nouă zi ....

Închide ochii şi îmbracă-ţi gândul în mătase de şoapte
tremurânde . Îngăduie norilor să-şi stoarcă visele
peste tine . Simţi cum se prelinge infinitul peste
nerostire ? Încet , lasă să-ţi pătrundă printre gene ,
negândita lumină . În jur încep a roi seminţe de zori 
pe un cer viu . Miresme de liniştită dragoste se 
împletesc şi picură , picură veşnicie ....

foto SPOKE PICTURES 

E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palmă
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .

Din ce în ce mai des

aplec copacul şi-i sărut ramul
muguri în pântec să-i răsară ,
îi las un zâmbet pe frunza galbenă
şi pe celelalte ce plecară ,
încăpăţânate de zbor ,
de îmbrăţişarea cu pământul
pe la amiază când ora devine rumenă
şi celor rătăciţi îşi împarte gustul ,
las ploaia să-mi spele ochii
să pot privi în seară
porţi larg deschise prin care
să intre nealterate iubiri
şi umblet nepământean
cu luna la subţioară
când oamenii îi cer lui Dumnezeu izbăviri.