Cinci zile , atât mi-a luat să văd patru sezoane din serialul La Casa Del Papel . Mie , care nu urmăresc seriale din motiv că devii dependent de acestea , asta în cazul că este ceva bun . Ce-ți este și cu izolarea aceasta ....
Să fie o zi cu pace albă Cu zâmbete din flori Cu gând frumos Cu înger mlădios Cu inimi ce se desfac Cu pâine dulce din cuptor Cu soare din iubire dor Cu palme împreunate a rugă Cu miros de untdelemn sfânt Cu adieri ușoare de vânt
Mi-am lăsat sufletul să zboare , așa de sus a zburat că nu i-am mai văzut aripile . Și s-a întors . Și doamne , ce bine mirosea .... a alb și a mir ... Și era plin de lumină . Și doamne , ce frumos cânta .... Acum știu , sufletul meu este de altundeva , nu este de aici
De ce ai plecat departe de mine Când toată lumea părea să cânte ? De ce te-ai întors ? Întrebări într-o lume albastră .... Cum poate o inimă plină de iubire să plângă ? Cum poate iubirea să moară ?
joi, 9 aprilie 2020
Ține-mă de mână , ține-mă tare Hai , nu mă doare Bine... acum dă-mi drumul... Mă vezi ? M-am ascuns într-o notă Spune, mă vezi?
miercuri, 8 aprilie 2020
Ține-mă în palmă , nu sunt o floare Sunt doar o petală de gând alb
De multe ori rătăcim pe poteci înguste , cu minți rigide , secătuite de propria necunoaștere . Pașii către interiorul ființei noastre ne modelează lumina lăuntrică transformânu-ne din statui de pământ în oameni înaripați , zburători prin suflul divin ce ne dă puterea de-a săvârși miracole .
Dulcele buzelor tale ispitește sărut Ai măreția păsării în zbor... Din petale de flori cunună zeii ți-au făcut Ramuri de verde te învăluie în parfumul lor Lumina pășește înaintea ta pe stradă Pașii tăi susură cântări Soarele în părul tău lasă o rază să cadă Când pe umeri îngeri te sărută cu flori Prin iarbă mătase tu luneci ușor Fluturi,comori nevăzute 'nainte îți pun Pe aripi le pui culori din zâmbet strălucitor Și păsări îndrăgostite muzici îți compun Din ochii tăi sărbători urcă celebrări celeste Stelele la tine coboară,te ating să te vadă Te scriu în ramă tablou poveste Pe tine,taină de mir,pe tine naiadă A cui este fata,se miră întruna poeții Din ce mugur i-a înflorit coasta Sau este cumva roua dimineții... Dar ea este însăși poezia aceasta