Cântecul lunii

Ascult cântecul lunii şi în noapte las strigătele

obosite să zboare . În spaţiu şi timp ocolesc pământul

căutându-mi gândurile . Gura mea rosteşte chemarea ,

poate găseşte geana pe care să se odihnească ....

Şi urmăresc lumina lunii în noapte ca pe un strigăt
pierdut în infinit , ridic pleoapele norilor şi găsesc acolo
ascunse şoapte .....
În palmele nopţii îmi fac culcuş ...
Pe cântecul lunii tâmpla mea îşi găseşte odihna .