obosite să zboare . În spaţiu şi timp ocolesc pământul
căutându-mi gândurile . Gura mea rosteşte chemarea ,
poate găseşte geana pe care să se odihnească ....
Şi urmăresc lumina lunii în noapte ca pe un strigăt pierdut în infinit , ridic pleoapele norilor şi găsesc acolo ascunse şoapte ..... În palmele nopţii îmi fac culcuş ... Pe cântecul lunii tâmpla mea îşi găseşte odihna .
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu