Neînţeles de ochi străini

M-am trezit goală pe marginea

genunchiului tău drept . Nu ţi-am

văzut decât călcâiul înfipt între 

două linii perplexe de formă 

distorsionată cu care alunecam

cu capul în jos frângându-mi

neînţelegerea dintre cele două 

linii . Ţi-ai aşezat urechea pe

ochiul meu stâng să asculţi ritmul

inimii şi trupurile noastre căutau să intre unul în altul ezitând

să încapă . Atingi cu dosul palmei forma trupului meu gol . 

E linişte şi pentru mai multă linişte e nevoie de atingeri aproape

complete , de spaţiu aproape clar prin care poţi simţi cât de 

departe poate fi un aproape . Din mâinile inerte scot ţipete şi le

împart , le strig şi le numesc , tot ce am cunoscut se pierde într-o

răceală gri , rece indiferentă . Când liniştea şi luciditatea se divid

fugi şi laşi picioarelor direcţii spre amintiri neîncăpătoare ce ne

pierd în semnificaţii absurde şi groteşti .Devenim pătimaşi ,

dobândim puteri nemărginite stând cu ochii larg deschişi la

graniţa dintre trupuri întotdeauna ţipăt .