În curtea liceului eram mulţi copii , grupuri
gălăgioase (aceştia erau copii de la oraş) şi
grupuri de copii , nu neapărat timizi , dar
mai retraşi în cuminţenia lor căci ei erau
străini acelor locuri , ei erau de la sat .
Ce i-a adus pe toţi împreună , era susţinerea
examenului , dorinţa lor de a ocupa o bancă
într-o sală de clasă din acel liceu . Aceasta a
fost şi dorinţa mea . Şi am împlinit-o .
Şi am fost mândră de mine , a fost un prim
pas în viaţa mea când trebuia să hotărăsc
singură ce voi face pe mai departe , să-mi
iau soarta în mâini . Mă întorceam la sat ,
acasă , la fiecare sfârşit de săptămână, în
fiecare vacanţă şi apoi în fiecare concediu.
Era chemarea acasă , la părinţi , la satul în
care am copilărit căci el , sufletul satului
trăieşte veşnic prin amintiri . Amintirile
care uneori îţi încreţesc faţa a zâmbet,alteori
îţi mângâie dorul de copilărie , de copiii cu
care până în noapte târziu băteam mingea
pe uliţa care era toată a noastră , de râsete
şi ţipete , de-a v-aţi ascunselea prin întuneric
de sărit garduri şi furat cireşe , de atâta
neastâmpăr . Amintirile mă îndeamnă să
scriu o poveste cu suflet mereu tânăr , ele mă poartă pe urmele paşilor mari , apoi din ce
în ce mai mici , prin şcoala cu clasele şi
banca în care o fetiţă cu ochi mari şi două
codiţe lungi îşi deschidea manualele mereu
curioasă . Scormonesc prin amintiri şi încerc
să regăsesc astăzi ceea ce era odinioară .
Acum uliţa este pustie,rece.Oamenii au
îmbătrânit , casele au îmbătrânit şi ele .
Uliţa este înghiţită de iarba crescută aiurea,
casele care odată erau impunătoare acum
sunt neîngrijite , oamenii sunt bătrâni ,
bolnavi , neputincioşi . Dintre toţi copiii care
umpleau uliţa odinioară n-am mai văzut pe
nici unul. Acum şi eu merg mai rar la sat ,
acasă . Suntem înghiţiţi de balaur şi acolo
în burta lui ne luptăm cu efemerul , cu iluziile
Ducem o luptă de supravieţuire în captivitate
Aş alege oricând să mă întorc pe drumul
unde sufletul îmi aleargă cu mult înaintea
picioarelor .Nu vom lăsa niciodată
timpul să ne fure copilăria.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu