nopţii . Simt îmbrăţişarea unei chemări
neobişnuite apoi aud o voce calmă , aşezată,
care mă îndeamnă - ,, vino să dezveleşti
chipul zilei şi să-l săruţi , vino să te închini
minunii celei dintâi care este pulberea
luminii peste lacrimile nopţii . Vino şi te
miră de înfăptuirea cea dintâi a zilei , dar
nu exagera nimic .... aşteaptă doar în
liniştea augustă trezirea naturii .''
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu