Am gânduri colorate în roşu tăvălite prin
iarbă , mă simt de parcă nu am crescut .
Voi , luaţi-mă aşa cum sunt , uneori femeie
cu vise lungi până la cer având luna în păr,
alteori un om simplu cu vise simple şi
mereu copil ghemuit în partea stângă a
pieptului sau ascunsă între cer şi pământ.
Şi în timp ce păsări albe îmi poartă visele
pe aripi , eu mănânc vată de zahăr de pe cer,
văd caii verzi alergând prin iarba crescândă
şi râd . De parcă niciodată nu am crescut ....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu