Şi ce iarnă ....
A nins sub paşii , nu ştiu căror trecători ,
Pe negrul nopţii , pe copaci nepăsători ,
Pe străzi neştiute a nins cu linişti la ferestre ,
Şi atâta alb s-a aşternut pe visele mele albastre ....
Ninge parcă dintr-o poveste de taină ce-mi dă fiori
Eu , înfăşurată în pledul moale ascult concertul de viori
Şi gândul mă poartă într-un basm cărunt
Cu fluturi coloraţi purtaţi de vânt .
Muzica încet se stinge .... peste oraş încă mai ninge ,
Dar ce-mi pasă mie că din cer zăpada lin coboară ,
Când voi reînvia din nou la primăvară .....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu