Acea fată ce purta rochie scurtă cu flori ,
Cu părul lung lăsat pe spate ce-ți dădea fiori ,
Fata ce pășea desculță , parcă plutea și timidă te privea ?
Erai de multe ori cu capul în nori
Și-ai îndrăznit , ai ridicat-o de subțiori
Și nu pe buze ai sărutat-o , ci pe obrăjori .
Sigur îți amintești cum mergeai la ea multe nopți la rând
Și îi povesteai despre pământ , despre pământene ,
Când ea curioasă te privea pe sub gene
Și a râs ca un copil , rugându-te să o cobori
Pentru o clipă din cerul senin , dar tu te-ai speriat
Și te-ai ascuns într-o sticlă de vin .
Nu , n-a fost vis , așa ți-a fost prescris
În mii de culori să o cunoști pe fata din nori .
Spune,îți mai amintești cum alergați printre nori împreună?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu