De ce plânge cerul ? Este atât de frumos în simplitatea lui...
Își varsă lacrimile în pocale de lotus , stropind pleoapele
ochilor mei mirați , mâinile mele ramuri împletite șuvițe
în clipe ce se prăbușesc cu miros de amin .
Cine suflă în această herghelie de farmec copleșitor a
dimensiunii ce mă privește noaptea cu un singur ochi ?
Am să-mi cioplesc trup din mătasea orelor căzute la
picioarele nopții și am să duc cerului astâmpăr să-i
șterg lacrimile picături de timp în tăcerea nopții ce trece
dincolo de stele .
Și fiindcă vreau să știu ceea ce nu știu întreb neînțelesul ,
de ce plânge cerul ?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu