Noi

Trăire-n ierni cu picuri nestemate ,

În mâna ta e mâna  mea , 

Un dans de doi 

Pe un tărâm cu miros de  nea .

Mă umplu de lumini ...

Cerul revarsă prin fiecare fulg o stea ,

Fin se așterne peste tăceri ...

E dragostea !

Atingerea fină a degetelor într-o mângâiere de mătase caldă ...

Să îți permiți liniștea formelor , a mișcărilor , a imensității cu

toată profunzimea . Să înlocuiești cuvintele cu o atingere , cu

un sentiment , să te creezi și să te recreezi în fiecare moment 

și ai să înțelegi bucuria 

Ți-am călcat pe cărări ușor , să nu-ți deranjez suflarea și am șoptit rugi ce au căzut pe lângă pașii mei muți . Arunci înspre mine  cu clipe de iubire făcute ghem ,  tu mă cufunzi în liniște când te  privesc ,  îmi deschizi poarta către orizont să aduc viață , mugur de iubire să nasc 

 Îți povestesc despre iubirea de tot și de toate , despre culoarea inimii , despre mângâierea Mamei pământ , despre  culoarea eternului , despre cerul ce ne țese zâmbetele în pânza albastră , îți povestesc despre frumusețea creației , despre cântecul lanului în care îngeri nevăuți și-au făcut culcuș , sămânță sacră pe câmpul de lumină