Momente

Uneori simt cuvintele cum curg , alteori simt

puterea tăcerii cum apasă pe buze . Este aceea

tăcere care nu vrea să exprime nimic dar care ar

dărui totul . Muzica rămâne câteodată singura muză

care poate exprima simţirea , trecerea , transfigurarea .
Când mă aflu în asemenea momente mă întreb în interiorul
fiinţei mele - cine sunt eu ? şi răspunsul vine din străfund ,
şoptit răsunător - ,, eşti doar tu " . Iar acest ,, doar " îmi
reaminteşte de mine , exact aşa cum sunt .
Îmi reaminteşte că sunt aici pentru viaţa însăşi  , cea mai
importantă iniţiere pe care un om o poate trăi .
Viaţa este sărbătorită atunci când faci parte din ea .
Rămân să mă bucur în tăcere .....

Moksha

Ating aerul , ascult cu urechile atente şi gura

nemişcată . Îmi permit liniştea formelor , a mişcărilor ,

a imposibilului şi a imensităţii cu toată profunzimea .

Înlocuiesc cuvintele cu o atingere , cu un sentiment ,

cu înţelegerea , cu secretul lucrurilor celor mai rare şi

preţioase . Experimentez forma , zăresc curbele , desenez

liniile drepte şi învăţ savoarea exuberanţei care mi se arată

în micile întâmplări . Mă creez şi mă recreez în fiecare moment .

Sunt calmă în mijlocul propriei mele nelinişti , înţeleaptă în

propriile mele limite mici şi inexacte . Sunt umilă în faţa măreţiei ,

a gafelor şi naivităţii şi realizez cât de neînsemnate sunt măreţiile

mele şi cât de preţioasă este micimea mea .

Sunt pregătită să învăţ lucrurile pe care nu le ştiu , să împărtăşesc

ceea ce îmi vor arăta oamenii înţelepţi şi să înţeleg bucuria .

Cântecul lunii

Ascult cântecul lunii şi în noapte las strigătele

obosite să zboare . În spaţiu şi timp ocolesc pământul

căutându-mi gândurile . Gura mea rosteşte chemarea ,

poate găseşte geana pe care să se odihnească ....

Şi urmăresc lumina lunii în noapte ca pe un strigăt
pierdut în infinit , ridic pleoapele norilor şi găsesc acolo
ascunse şoapte .....
În palmele nopţii îmi fac culcuş ...
Pe cântecul lunii tâmpla mea îşi găseşte odihna .

Momente

Uneori simt cuvintele cum curg , alteori simt

puterea tăcerii cum apasă pe buze . Este aceea

tăcere care nu vrea să exprime nimic dar care ar

dărui totul . Muzica rămâne câteodată singura muză

care poate exprima simţirea , trecerea , transfigurarea .
Când mă aflu în asemenea momente mă întreb în interiorul
fiinţei mele - cine sunt eu ? şi răspunsul vine din străfund ,
şoptit răsunător - ,, eşti doar tu " . Iar acest ,, doar " îmi
reaminteşte de mine , exact aşa cum sunt .
Îmi reaminteşte că sunt aici pentru viaţa însăşi  , cea mai
importantă iniţiere pe care un om o poate trăi .
Viaţa este sărbătorită atunci când faci parte din ea .
Rămân să mă bucur în tăcere .....

Neînţeles de ochi străini

M-am trezit goală pe marginea

genunchiului tău drept . Nu ţi-am

văzut decât călcâiul înfipt între 

două linii perplexe de formă 

distorsionată cu care alunecam

cu capul în jos frângându-mi

neînţelegerea dintre cele două 

linii . Ţi-ai aşezat urechea pe

ochiul meu stâng să asculţi ritmul

inimii şi trupurile noastre căutau să intre unul în altul ezitând

să încapă . Atingi cu dosul palmei forma trupului meu gol . 

E linişte şi pentru mai multă linişte e nevoie de atingeri aproape

complete , de spaţiu aproape clar prin care poţi simţi cât de 

departe poate fi un aproape . Din mâinile inerte scot ţipete şi le

împart , le strig şi le numesc , tot ce am cunoscut se pierde într-o

răceală gri , rece indiferentă . Când liniştea şi luciditatea se divid

fugi şi laşi picioarelor direcţii spre amintiri neîncăpătoare ce ne

pierd în semnificaţii absurde şi groteşti .Devenim pătimaşi ,

dobândim puteri nemărginite stând cu ochii larg deschişi la

graniţa dintre trupuri întotdeauna ţipăt .

Printre degete lungi

Curg albastru pe braţe nevăzute , curg în gesturi

de la un vârf la celălalt prin ecoul sunetelor la

întâmplare . În strigăte lungi ascult vântul cum

aşează numele meu pe pământ , din verde mă

strigă . Din întâmplare voi deschide un ochi 

sau un zâmbet , sălbatice mătăsuri se aştern 

peste timp . Mă hrănesc cu umbra stelelor şi cu

trupul ce-a mai rămas din soare . Între răsuflări

întretăiate mototolesc sub frunte profunzimea

aerului tăios desenat pe retina tainei . Încinse 

pete pe cristalul umbrei mă îmbie cu alb într-o

tăcere cât îmbrăţişarea .

Fără final.....

Curgere lină în spaţiul care se umple 

de lumină ,gândul se intersectează cu

sentimentul născând fulgi imenşi din

praf cosmic , pulbere mai fină decât

sentimentele unui trandafir se cerne 

prin cele şapte raze colorându-le .

Contemplă liniştea , nimicul care e 

tot .Devino conştient de pulsul 
luminii  de agitaţia unor minuscule 
nimicuri Trăieşte aici , acolo , 
oriunde, în orice fel sub orice formă   
de piatră ,de frunză ,de gând , de idee , 
de bărbat , de femeie , sunt doar 
versuri în cartea vieţii .Dar în acelaşi
timp şi coperta  povestitor , ideea care
a dus la poveste , intenţia care a dus 
la pagina următoare , un mănunchi
de fire de lumină prinse în căuşul
inimii tale . Coboară în dimensiunea
frumuseţii , respiraţia cerului , pulsul
pământului , în blândeţea curgerii
apei . Aleargă şi simte densitatea
aerului , fă din mâinile tale un dans ,
crează un roi de albine de lumină ce
strâng mierea absolutului pe picioarele
lor diafane . Trimite mici zâne şi 
spiriduşi să ducă mierea unor dirijori
ai nevăzutului care pot fi adulmecaţi
în aerul umed al înserării , le simţi
gustul în petalele albe ale salcâmilor ,
sunt acolo unde eternitatea i-a plasat
ca să cânte muzica sferelor .
Tot ce trebuie să faci e să pluteşti .