Căutare

sâmbătă, 21 iulie 2018

Morile de apă de la Rudăria

Maşinăria morilor de apă
Biserici părăsite de atei.
Era aşa , o roată lenevită
De lemnul ei încins.
Intram nedumerită
Şi mirosea a lemn bătrân
Şi-a pulbere de porumb
Dantelării de roţi ,jgheaburi sublime
Cu zgomot surd ca zumzetul de stup.
Se intra aşa , pe nicăieri
Pe uşi mici ca nişte guri .









duminică, 15 iulie 2018

Aştept să-mi baţi la uşa inimii

Şi dacă uneori nu ţi-am fost , 
eu îţi voi rămâne şi am să-ţi fiu .
Şi dacă nu-ţi sunt ce-ţi sunt , o să-ţi fiu 
oaspete în sufletul tău de câte ori mă vei
chema . De mă vei pofti înăuntru , am să
mă descalţ la intrare şi am să-ţi spun cu 
zâmbetul pe buze : ,,Bună ziua , om drag!
Bun găsit !'' Şi de îmi vei oferi un pahar
cu apă , n-am să te refuz , pentru că mai
tot timpul mi-e sete de râul ce trece printre
noi . Să mă ierţi , uneori hainele mele sunt
ude pentru că acolo , de unde vin eu , mai
plouă . Chiar dacă mă descalţ , s-ar putea 
ca unii spropi să-ţi cadă pe podea sau poate
vreo pală de vânt să intre pe furiş cu mine
şi să lase un fior rece . Alteori , poate adun
în mine prea mult soare şi vin , trezind prea
dintr-odată umbrele de primprejur.
Uneori , ştiu . Alteori .... nu înţeleg .
De fiecare dată când vei auzi bătăi de inimă
în uşă , să ştii că te caută sufletul meu .
Nu trebuie să deschizi decât dacă mă 
primeşti întreagă , pe mine , aşa cum sunt eu.
Altfel .... las-o închisă . Deşi , uneori simt că
dacă ar fi să nu îmi fi , eu îţi voi rămâne .
Mi-ai fost soră mică când eu ţi-am fost soră mare. Acum tu-mi eşti mare când eu ţi-s 
mică .
E cald , dar e rece peste
 copaci , la uşi închise ,
 uşi deschise , la ochi de
sticlă fumurie .
E plin , dar e gol prin ore,
pe străzi , prin inimi , 
prin buzunare , e gol
prin palme întinse .
E pauză între oameni 
ce nu se mai cunosc ,
spirite hrănite din miezul
zilei .
Timpul se coace a duminică la soare .

luni, 9 iulie 2018

Iubesc florile de câmp

Sunt sincere , nepretenţioase , frumoase
în simplitatea lor .... Iubesc tandreţea lor nemărginită .
Aş vrea să vă cuprind că , nu ştiu cum , petalele
ce le purtaţi îmi sunt urzite . Aş vrea să vă culeg
în braţe feciorelnicul avânt , dar vă este atât de
fragedă podoaba , că nu-ndrăznesc nici la pieptul
gândurilor mele să vă strâng ....

Astă seară

La geamul meu luna numără
respiraţiile 
ritmice ale 
norilor , 
stelele mi se
împletesc pe
degete şi un
licurici mi s-a
agăţat de pleoapă a zâmbet . 
Miroase a doruri ce îmi cresc
pe glezne , albastru , ca de
iris atunci când clepsidra tace
şi când secunda încremeneşte
între două îmbrăţişări a aşteptare .

duminică, 8 iulie 2018

În căutarea unor noi sensuri

A mai trecut o săptămână din timpul scurs
în căutarea unor noi sensuri ale existenţei
mele . Uneori cred că le-am găsit şi de fapt
constat că a fos doar o iluzie . Visez.... da , 
sunt o visătoare ....
Interacţionez cu tot felul de oameni , oameni
veseli , optimişti sau pesimişti , responsabili 
sau nepăsători . Le simt energia , chiar dacă
aceşti oameni încearcă să exprime un lucru,
erau demascaţi în final de ceea ce sufletul
lor transmitea în exterior . Am văzut ochi 
plini de teamă , dar şi priviri vesele care îţi
dădeau o stare de bine . Am înţeles că 
neliniştea chipului uman are o frumuseţe
misterioasă şi am devenit mult mai conciliantă cu persoanele a căror grosolănie
comportamentală nu reuşea să le ştirbească
potenţialul de îndreptare . Mi-am dat şansa
de a deveni mai bună cu mine şi cu ceilalţi 

duminică, 1 iulie 2018

În casa mea noaptea nu doarme
niciodată,ea ascultă poveşti
nesfârşite despre vise secrete,
fapte mai zgomotoase decât
zumzetul rămas dincolo de ziduri,
decât strigătele în noapte lăsate
de voci fără identitate.
Fluturi se grăbesc să aprindă
felinare în cer.Peste drum un 
băiat şi o fată prinşi în margine
de dor trec ţinându-se de mână.
În casa mea noaptea e stăpână.