Te aştept când amiaza-i pune cerului smaralde , te aştept în liniştea din jur şi aud cum îmi zâmbeşti . Te aştept pe o bancă în parc , unde îndrăgostiţii se ţin de mână şi râd încântaţi , merg fericiţi căci au fost săgetaţi de-un zeu ce-şi plimbă prin ceruri un arc.
Mi-ai apărut de atâtea ori şi nu ştiu de unde vii spre mine , aud cum păşeşti , cum îmi intri-n suflet şi mă întreb , oare cine eşti ?
Pe obrazul ei timpul s-a oprit , preţ de o răsuflare , în colţul ochiului drept s-a născut un pic de infinit , în păr , adieri de vânt îi împletesc parfum de bucurie şi pe arcul perfect al buzei de sus , un zâmbet îi şopteşte la capătul fiecărei îmbrăţişări , prin gândul ei se opreşte o dragoste mare .
Pe pielea ei timpul s-a oprit preţ de un infinit , iar în ochiul ei stâng s-a născut un fel de minune , prin părul ei , doi pui de îngeri se joacă de-a iubirea şi pe arcul perfect al buzei de jos un zâmbet se naşte , la capătul fiecărui sărut .... prin gândul ei luminează mereu un dor şi o dragoste mare .
Sunt eu femeia fântână adâncă cu apă rece Călătorule , lasă o floare când pe lângă mine vei trece Sunt eu femeia cu ochi cărunţi Ce coboară în pas vioi de pe munţi Sunt eu femeia ce-şi trăieşte clipele pe pământ Şi-şi rosteşte tăcerile în gând Sunt eu femeia aşezată stâncă De pe care nebunii în gol se aruncă Sunt eu femeia stâncă ce ţine piept cu îndrăzneală Vântului şi ploii şi soarelui şi a lumii zăpăceală Şi de vrei să mă dobori , în locul meu plantează arbori
Prima oară când ne-am întâlnit , Ne-am întâlnit pe lună . M-ai privit în ochi fericit Şi uşor m-ai strâns de mână . Un sărut pe buze mi-ai pus , Pe deget , inel din lumea de sus , Atunci ne-am jurat iubire infinită Şi martoră ne-a fost luna tăcută . Vrăjiţi am căzut în amor ca doi nebuni , Când mi-ai sărutat umerii goi Şi cu cât farmec ai coborât pe sâni apoi... Amor nebun ce ne-a purtat spre alte dimensiuni .... De ne iubeam pe pământ lumea ne critica nebună , E o ruşine că ne-am iubit pe lună ?
Vroiam să-ţi spun să iei ploaia cu tine când ai plecat de dimineaţă , dar erai grăbit . De unde se stopează invazia asta lichidă ? Să ştii că pe aici plouă mărunt , încă de dimineaţă , de când eram invadată de gânduri absurde care se hrăneau cu absenţele din plin , cu iluzii . Bineînţeles , eu sunt tot pe acolo cu aceleaşi gânduri absurde privind pe geam forme desenate . Ştii tu cum ... Ştii , nu ? Doar automobile pe stradă şi bălţi şi rar umbrele. Mi se prind secundele de pleoape , urdor de tristeţe . Ştie cineva o magie , să oprească ploaia ? Căci pe aici încă mai plouă şi plouă mărunt .
Nu las tristeţile absurde cuib în inimă să-şi facă , Las sufletul să zburde , cânt , râd şi din toate fac o joacă . Fac o mică sau mai mare nebunie , fac ceva ce nu-i permis , Şi-am să scriu pe zile ca pe o coală de hârtie , Tristeţi şi gânduri temătoare,nu veniţi la mine, este interzis. Nu las ghimpii sorţii să mă-nţepe ne-încetat , Şi-am să-i ignor pe cei care mă privesc mereu peste umăr , Nu ofer din timpul meu greşelile lor să le număr . Eu dau vieţii mele culoare , nu o transform într-un chin , Din clipă fac sărbătoare,vârsta nu e în suflet , e în buletin . Sunt rebelă , ieşită din tipare , ce mai lunecă timpul...tiptil... Mă dezbrac de haina de om mare şi mă bucur să fiu copil .
Îi iubesc ..... dintotdeauna m-au fascinat.... Iubesc caii pentru ochii lor mari şi blânzi , pentru mersul lor graţios şi mândru , pentru postura lor impecabilă , pentru nobleţea lor , pentru încrederea pe care ţi-o conferă , atunci când te lasă , supuşi , să-i încaleci . Sony ( calul care m-a plimbat prin tăcerea şi mirarea pădurii ) a fost atât de darnic cu mine .... oferindu-mi din eleganţa şi splendoarea lui , oferindu-mi un sentiment intens de libertate de parcă lumea întreagă era a mea . În acea zi m-am simţit mică , mică , mică ..... şi fericită . Mulţumesc Maria şi Iulian că mi-aţi făcut ziua mai frumoasă .
