M-am oprit un moment în timp să vă respir în culori

Sunt seri cu doruri și dulci miresme de voi , îmi stați  pe gene

și nu clipesc de teamă să nu-mi cădeți în căpruiul ochiului .

Curge vremea noastră și anii se trec ca norii pe marile ape ,

voi îmi răsăriți dincolo de vânturi , ființe edenice și vă 

simt inima bătând iertări . Ne-am risipit prin tăceri și uitări,

ne-am zâmbit prin amintiri și ne adunăm în anotimpuri .

Miresme de voi surori , aură peste înflorire ,mă împodobesc

cu voi în surâsuri eterne . Vă leg de  încheietura mâinii să

nu vă pierd . 

O viață fericită cu aromă de iasomie vă doresc !

Amintește-mi numele tău

 Iartă-mă , ți-am uitat numele ... l-am avut scris pe un gând , dar

l-am pierdut , a fugit pe fereastră atunci când am deschis-o , mă

uitam în lungul străzii după tine ,așteptam să îmi vii acoperământ

sufletului , căci prea umblă dezbrăcat în uitare . 

.... aștept să vii , ți-am pregătit bolul cu clipe colorate , le-am 

amestecat cu degetele mele subțiri , pe brațe urcând culoare 

până ți-am înflorit în fereastră . Iartă-mă , numele tău l-am uitat ...

Dă-mi muguri să înfloresc în timp

 Am avut sufletul uscat  pom cu fructe triste în visul meu necopt

a mea ființă stea căzătoare pe viul timpului mi-a sărutat genele

de apă în somnul căzutelor pleoape când ochiul nesfârșitelor

s-a lovit de pieptul meu rănindu-i neînțelesele-i mirări în curgerea

nopții înghițând șoaptele pământului în prelungirea luminii din

aripa zborului frânt peste coastele mele strivite de trecerea

anotimpurilor iubitoare a tâmplelor argintate de cântecul lunii

în cuibul palmelor unui înger 

Am primit un oraș

 Na,ce mai....nu pot să zic că sunt plină de bucurie ,

dar nu am nici  supărare că azi cineva mi-a ieșit

în drumul  mare.Nu mi-a ieșit cu bomboane sau

cu  floricele,m-a rugat să-l ascult doar două

minuțele. O chitară avea și câteva cuvinte și a 

început să-mi cânte. 

Octombrie cu soare

plină de mirare

micuța floare albă

se întreabă:

,,cum , nu e primăvară ?''

,,nuuu ...''

îi răspunde într-o doară prunul uscat

,,este toamnă acum în sat...''

,,pare-se prin anotimpuri te-ai rătăcit''

îi spune vântul aiurit

eu îi spun ,,ești o minune !''

ea se uită lung la mine 

cumva zâmbitoare

sau poate mi se pare...?

Doar auzind-o o poți găsi

 Dacă vrei să o găsești trebuie să o cauți auzind-o ,

nu o vei afla niciodată în mijlocul sau în vreo 

margine a căutării tale de ea . Să o auzi , trebuie

să privești în partea ta dreaptă și să asculți cu 

atenție vântul , căci baterea blândă de vânt 

aduce îngânarea ei . Întotdeauna în partea 

dreaptă a oricui vrea să o găsească . 

E îngânarea unui cântec doar de ea știut ,pe ea 

neștiind-o  nimeni , doar dacă o cauți o poți găsi 

și  doar auzind-o .

În taină și tihnă

Transalpina 2018

Aș rămâne în singurătatea  asta perfectă ,  răcorindu-mă

cu lacrima  vântului , semănând mirarea  cu brațele-ntinse

păsări până m-aș desprinde , cu degetele să ating  ochiul

cerului . Un salt firesc , să mă înalț , să ating , să cobor...

Stau în bătaia vântului să mă ia , să mă ducă unde nici

el nu știe ... unde lumea e încă neîncepută ...

Sau acolo unde fluturii te ademenesc , unde aripi și mâini

se amestecă împreună . Am aflat că atunci când miroși

a munte și a vară fluturii își lasă visele atinse .