Ai ascultat vreodată inima unui copac ?

I-ai ascultat sunetul coroanei , aşternând tăcerea ? Ai simţit vreodată rădăcinile
lui puternice care 
pătrund adânc în 
pământ ? I-ai ascultat
calmul trunchiului 
atunci când este scăldat
de rouă ? Ai văzut vreodată tremurul unui
copac atunci când îşi 
întinde ramurile pentru
a întâmpina ochii cerului
într-o dimineaţă ?
Ai văzut vreodată un 
copac cum visează la
înaltul cerului ?
I-ai ascultat vântul uşor
printre frunze , i-ai auzit
respiraţia ? 
Eu am ales bucuria şi am
îmbrăţişat un copac .
Tu când ai îmbrăţişat un 
copac ?

Nu am văzut când a venit dimineaţa , eram plecată
într-un vis în care alergam între două dealuri să
prind violetul din marginea vântului rătăcit în 
mirarea liniştii . M-am împiedicat în pragul ierbii
şi am căzut în miezul pământului albastru . Am tras
cerul pe mine să mă acopăr şi am adormit .

Dimineaţa asta mi-a zâmbit flori

M-am trezit , nu cu soare
în fereastră , vremea e
capricioasă , cerul este încruntat şi la capete
se-ndoaie , cred că vine ploaie . M-am trezit , nu
cu flori la fereastră , nu 
cu flori în păr sau la 
gleznă . M-am trezit cu 
flori pe pernă . Când am 
deschis ochii , un buchet
mare se uita fix la mine ,
Dumnezeu ştie de când ....
Ieri am fost extrem de epuizată şi la ora 20,00 îl
rugam pe Moş Ene să nu 
mai dea târcoale pe la ale
mele gene şi rugându-mă
de el mi-a acoperit ochii
cu palma lui cea mare , 
m-a urcat pe somn călare 
şi dusă am fost .....
Ce poţi spune când dimineaţa te trezeşti şi prima imagine ce-ţi apare este un buchet mare de flori decât că , frumuseţea
inimii sunt gesturile care izvorăsc din ea şi ochii care
îţi văd bucuria sunt privirile pline de dragoste şi faţa
pe care laşi un sărut este zâmbetul plin de fericire ,
iar frumuseţea omului este caracterul pe care îl are .

Ce mai săptămână .... nărăvaşă ....

Începutul săptămânii a venit ca o acadea la mine ,
a trecut pe sub nasul meu de câteva ori făcându-mă
să mi-o doresc , îi simţeam aroma , căpşuni .....
Doar seara îi gustam dulceaţa . În rest , cafea amară .
O săptămână agitată ca o sticlă de vin spumos pe care
nu am deschis-o , mă consider destul de înţeleaptă să nu deschid o sticlă cu conţinut agitat . Şi cum toată această
agitaţie a săptămânii s-a transferat în tot trupul meu ,
din vârful capului până la degetul mic de la picior , astăzi
am decis să trag mâţa de coadă . Chestia e că nu am mâţă .
Şi ceea ce credeam eu că a trage mâţa de coadă înseamnă
a trândăvi conform dicţionarului de argou , în dicţionarul
de expresii româneşti al domnului profesor Stelian 
Dumistrăcel sensul real este de muncă grea , dificilă .
Atunci aş putea freca menta , deşi în trecut şi asta era o 
muncă . Deci m-am decis .... astăzi fac nimic . 
Îmi imaginez o lume în care oamenii în mod implicit 
se iubesc unii pe alţii , care sunt fericiţii chiar şi în zilele
agitate . Pentru toţi cei care mă cunosc , sunt diferită ca om.... pentru cineva sunt o victimă , pentru altul sunt un 
om frumos , rafinat .... nervoasă , dezorientată , alţii mă
văd călău  , unii îmi spun că sunt strălucitoare , se simt 
frumoşi şi bine în preajma mea , sunt şi cei cărora le par
solicitantă şi prea insistentă . Indiferent de cum sunt 
percepută , eu sunt eu . Zilele din această săptămână sunt 
de domeniul trecutului cu toţi oamenii şi întâmplările
din ea . Eu nu am nici o problemă ..... :) Voi aveţi ?

Şoaptă de vânt

Am întins mâna spre respiraţia caldă a pământului
şi m-am aplecat să-i  sărut rădarea , m-a îmbrăţişat
cu petale sălbatice create  din  inimi deschise .
Mi-am întins mâinile către chemarea vântului şi vântul
s-a dus .... S-a întors cu frumuseţile primăverii .
Am rămas cu braţele întinse în aşteptarea unei şoapte 
parfumate de vânt , albastru .
Îmi opresc gestul de-al atinge cu mâna , cine ştie .... dacă-mi
răspunde ....?

M-a privit cerul zâmbind ridicându-şi sprânceana a uimire de dansul meu cu vântul

Foto - https://www.spoke.ro/

Mă încarc cu zbor prin văzduhul de timp , 
străbat anotimpuri şi viaţa mi-o întind 
prin spaţii care-şi au începuturi din care
spiritul îşi face mirifice cuiburi .
Am în paşi dumnezeire şi strig şi cânt 
de fericire . 
Auzi cum îmi cântă degetele înaripate ?

Cât de simplu e ....

Ştii , e primăvară .... S-au înseninat priviri , s-au 
dezmorţit simţiri şi dintr-o dată oamenii au început
să zâmbească . Mergeau în dimineţi cu surâs pe buze 
şi cu vise-n braţe şi era aşa de frumos ..... 
E înverzire şi pomi în floare şi priviri ce mângâie 
taina clipelor şi simţiri şi .... şi sunt vise şi amintiri .....
sunt surâsuri dincolo de mirare , sunt doruri , nuanţe....
Ştii , e primăvară ....