Mă bârfesc oamenii din bloc că n-aş fi cuminte , chiar deloc . Spun că aş avea o aventură . Cu un mac . Nu , nu de cultură , ci cu un aventurier ce nu locuieşte în vreun cartier , el stă ascuns în lanuri de cereale , prin oraş doar dă târcoale . Şi sunt indignaţi când el mă strânge în braţe şi mă sărută cu foc , cică e un dobitoc că-mi lasă pe buze urme de roşu aprins ( oare când ne-or fi surprins ? ) . Tot ei spun , oamenii din bloc , că ar fi un escroc , că pe lângă el ar mai avea şi albăstrele şi că , vezi doamne , eu femeie serioasă , ce caut printre ele , de ce mă las sărutată pe coapsă când mă aşez în iarba deasă , că sunt indecentă şi pe acasă mai puţin prezentă . Ce aş putea să le spun eu .... că nu iubesc doar unul , iubesc toţi macii din lan , petala lor gingaşă şi trupul lor subţire , că au tandreţe nemărginită şi de la ei am adunat iubire ? Dar mai bine nu le spun nimic , îi las să creadă ce or vrea. Eu nu spun nici nu , nici da .
Am prins rădăcini adânci, tu eşti verde împărat
M-ai făcut împărăteasă peste-ntregul tău palat,
Şi la nuntă ne-au cântat mii de roiuri de albine
Şi ne-a cununat un brad peste-un lac de apă vie,
Din sărutul tău îmi cresc ramuri şi iar infloresc
Mii de fluturi ni se-adună, martori cum eu te iubesc,
Mă-nvelesc cu răsuflarea vântului ce-aduce timpul
Mă iubesc cu tine verde, verdele-nconjoara chipul.
Mă iubesc cu tine verde, verdele-nconjoara chipul
Trag petale peste mine, îmi fac plapumă de var
Mă acopăr cu iubire, cantecul din frunze zboară,
Peste codrii, peste nori, dansul ţine până-n zori
Ca să ţii o viaţă-ntreagă minte cum e să te-nsori.
Ca să ţii o viaţă-ntreagă minte cum e să te-nsori
marți, 8 mai 2018
Cumpăr soare . Cine are de vânzare să-l lase la intrare , eu nu sunt acasă . Locuiesc pe strada plângăcioasă la număr doi , nu se va vedea de prea multe ploi . Dar cu puţin noroc veţi da de cel mai înalt bloc . Sunt pusă pe aşteptat . Mulţumesc anticipat .
Sunt unele dimineţi în care te trezeşti când ai tu chef ,( astea sunt dimineţile în care nu trebuie să mergi la muncă ) şi dezamăgită constaţi că nu te aşteaptă nici un eveniment mai de doamne-ajută , nici o întâmplare mai măruntă şi că tu stăteai pe o bancă în parc savurând în loc de cafea, timpul verde al unei pierde dimineţi şi că te durea mai departe de cot ,( căci dacă te doare în cot nu e tocmai bine ) de tot ce trebuia să faci într-o dimineaţă dintr-un şir lung de dimineţi , era doar un vis de-al tău . Priveşti doar minutele care se înghesuie în faţa unei dimineţi în care tu nu ştii - să-ţi pui pantofi sau sandale în picioare , să pleci sau să te întorci din neplecat , să faci sau să desfaci , orice .... Şi stai în faţa geamului deschis mirosind sau irosind încă o dimineaţă în care puteai să faci tot ce-ţi trecea prin minte , te uiţi în genele betoanelor şi te întrebi de ce sunt toate pe partea asta şi nu pe cealaltă , de ce stânga e pe stânga şi nu pe dreapta , dacă faci parte dintr-o poveste de ce nu eşti prinţesă .... Îmi strâng gândurile în genunchi , un fel de pansament ..... Pentru o clipă mi-am întors capul şi-am dispărut . Cum unde ?Pe Venus !
vineri, 4 mai 2018
Azi mi-am zis , ce-ar fi să te aştept , poate vii puţin mai aproape de-acum decât de-atunci . Şi m-am pus pe aşteptat , credeam că sunt uşoară , dar aşteptatul zice nu . Până să vii m-am gândit să încerc să-ţi scriu o poveste . Şi-am încercat . Totul a început frumos , cu un împărat şi o împărăteasă , castel , prinţesă , prinţ , iubire....( ştiu că sună a basm ) , deci totul a fost frumos până când a venit zmeul sau balaurul cu nu ştiu câte capete şi a mâncat povestea sau basmul , mă rog.... Mi-am propus să te aştept până la ora opt , adică douăzeci . Mi-am aranjat părul în oglindă , nu ştiu de ce tocmai atunci aveam nevoie de lucruri mărunte din geanta mare , mi-am pus ochelarii pentru a avea o şansă. S-a făcut ora nouă , adică douăzeci şi unu . Am mâncat plăcinţele de la mam , am mutat lucrurile dintr-o cameră în altă cameră , apoi le-am adus înapoi , am vrut să-mi pun bigudiuri în păr , dar m-am răzgândit , mi-am zis că poate te sperii . Am ascultat muzică şi atunci viaţa m-a strigat : ,,hei , sunt aici !'' . Mai puţin şi o frumuseţe se naşte. Rămân în contemplare..... În aşteptare , nu . Renunţ . Pun aşteptarea pe umeraş până mâine .
marți, 1 mai 2018
Ce dimineaţă...
Ce răsărit...
Dumnezeu
pictează
combinând
culori .
Ce avalanşă
de lumină...
Câtă dimineaţă...
Şi ce răsărit....
Ce poate fi mai splendid,pe când adie vântul într-o amiază caldă, când din trotuare trupul în verde mi se scaldă ? În verde viu,aprins în tot ce nu poate fi cuprins . Vântul fruntea-mi răcoreşte,în ochi îmi joacă o veselă sclipire,totul e dumnezeieşte,în suflet am pace împletită cu iubire.
