Căutare

duminică, 22 octombrie 2017

Copacul care mă ascultă

Da , vorbesc cu copacul .....
Ce vorbesc cu el ? Despre absolut
orice , despre tot.Liniştea mi-a 
îndreptat paşii către el,i-am dăruit
plânsul neplâns,râsul nerâs,cuvântul
nerostit şi gândul tăinuit.
Uneori îl rog să tacă în tăcerea mea,
să nu promită nimic,doar să fie,să
privească spre cer şi când e pregătit,
să-mi dăruiască umbra sa.Ating cu
tălpile rădăcinile lui căutând adâncul
şi privesc spre cer.M-am văzut în el
şi am ştiut că pot să fiu călăuzire,ţel,
inspiraţie.Va fi bine,nimic nu se 
pierde.În spatele fiecărei frunze 
şopteşte o lacrimă,un zâmbet,un dor,o speranţă.Fiecare are umbra ei,raza ei,voinţa ei.
Aud fără să se audă.Pe faţa tăcută îmi stă privirea 
neştearsă.Conştiinţa socială are propriile îndoieli.
Aşa că eu admir,având grijă să nu pierd copacul din privire.
Hrănesc inima şi aştept,îmi place întrebarea pe care tăcut
mi-o pune.Cu gura închisă sufletul meu îi răspunde.
Există o cale..... Şi plec.....

Niciun comentariu :