să fug prin pădurea nebună,căzând şi râzând şi să-mi
zgârâi obrazul în scoicile voastre scorţoase.Mă bucur
să-mplând în toamna roşcată strigătul meu adânc,
singuratic sub bolţile pline de aer uscat,de foşnet de vânt,
să fug,să cad şi să râd pe pământul împodobit de galbenul
tău.Sărut cu o mie de buze toamna.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu