În seara asta s-a oprit aici toamna cu cioburi
de azur , cu ape care curg dincolo de timp .
Oamenii par stafii îmbrăcaţi în pelerine albastre
prin ploile toamnei pe un cer spălăcit sub respiraţia
unui vis . Fiindcă nu mai poate fi vară , mintea şi-a
luat rochie de toamnă . Frunzele pălesc ruginiu în
margini asortând gândul meu . Am picioarele reci
şi mi-am uitat mâinile întinse spre vară . Mă mişc
pe pământul umed înlăcrimat de ploi.... mă resemnez
surâzând spre adâncul toamnei , să mă-nfăşoare în
culori mai calde de jur împrejur , aşa pot să înaintez
prin frunze , prin toamnă . Pe umeri mai îmbrac
răcoarea şi dorul .... mă dojenesc şi-ntorc privirea
spre clipă , te caut .....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu